Carbon - Labirint [prod. SEZ] - Video
PUBLISHED:  Nov 20, 2013
DESCRIPTION:
Descarca Reactii Adverse:
http://carbonohm.bandcamp.com/album/reactii-adverse-l-p-cd-1
--------------------------------------------------------------
Albumul Reactii Adverse si pe:
Spotify: https://open.spotify.com/album/1fnsU6B3m3UQygBERE5HiJ
Itunes: https://itunes.apple.com/us/album/reactii-adverse/1447464837?app=music&ign-mpt=uo%3D4
Amazon: https://www.amazon.com/gp/product/B07M5DJ4XT/?tag=distrokid0
Deezer:https://www.deezer.com/us/album/82465082
Tidal: https://tidal.com/browse/album/101384660
Napster: https://us.napster.com/artist/carbon-as-narcobranco/album/reactii-adverse
........................................................................................
Album: Reactii Adverse [2009]
Instrumental: SEZ
Text/Voce: Carbon
Mix: Dj Undoo
Master: Double L
-------------------------------------------------------------
https://www.facebook.com/pages/Carbon/182369008485376?ref=hl
https://soundcloud.com/diggin-rawmania-society
https://www.facebook.com/SEZ.ROMANIA
--------------------------------------------------------------
© DigginRAWmania Society / Facem Records 2009
-------------------------------------------------------------
versuri:

Cu mulţi ani în urmă, m-am întovărăşit cu un subwoofer.
Mi-a povestit atâtea încât am început să sufăr.
Mi-a spus: „Mintea ta e ca un cufăr.
Deschide-te, caută-te,
Găseşte-te, apoi analizează-te!
Lucruri bune - păstrează-le! Relele - aruncă-le!
Zilele sunt precum clipele, trec repede - trăieşte-le!
Amintiri urâte - şterge-le! Exemple bune - urmează-le!
Idei constructive - ce mai stai? Pune bazele, clădeşte-le!”
Am ridicat capacu’ când vocea lui îmi răsuna în ureche
Şi-ntr-un colţ, am găsit o carte, era cea mai veche.
Am şters praful de pe copertă şi am deschis-o.
Cartea se numea „Copilăria”. Mi-am amintit că eu am scris-o.
Am recitit pagină cu pagină; imagini ce mă macină
Ca o casă bântuită de stafiile trecutului, în paragină!
Retrăiesc momente, un copil simplu-n sandale,
Dau timpu’ înapoi la vârsta când hoinăream pe maidane.
Priveam viaţa cu inocenţă şi indiferenţă,
Cu multă decenţă, mai puţină decadenţă şi violenţă.
Ar fi o singură diferenţă dac-aş putea să rescriu:
Să fiu acel fiu ce nu suferă că tatăl său e o absenţă.
O prezenţă imaginară, o existenţă spirituală,
Îmi doream ca evidenţă-n memorie măcar o coardă vocală.
Închid această carte şi-o las în colţu’ său
Şi deschid următoru’ volum, şi-acesta plin de praf.

Refren [x2]
Caut porţi şi ferestre,
Caut voci să-mi dea de veste.
Mă caut! Îmi dau teste
Să găsesc ieşiri. E-o poveste,
În care orice pas este o căutare. Sunt fără scăpare,
Rămân închis în propria mea închisoare!


Tot eu, în ani de liceu; un fel de derbedeu.
Fără să fiu zmeu, totu’ se raporta la egoul meu.
Eram eroul meu. Mă credeam în stare să-mi iau lumea-n cap,
Să nu-mi pese de nimic, să fac numai ce vreau să fac.
Au apărut tentaţii, fete ce se credeau drăguţe
Ce spuneau: […].
Băgam liniuţe vu bani mărunţi, să fac puţin mai mulţi.
Ce câştigam, dădeam pe casete; aşa o ardeam pe atunci.
Credeam că alcoolul m-ascultă
Şi-i ziceam: „Auzi băi, brută tăcută,
te beau până când o să-mi stea limba plută!”
Vedeam în vicii, delicii ce cereau sacrificii băneşti
Mama îmi spunea: […].
Nopţi de Bucureşti au devenit zile şi zilele nopţi.
Să nu te miri,pe-ntuneric vampir, în zori un martir.
Stări de sictir, exaltări, ezitări, remuşcări;
Deseori, am făcut schimbări, total pierdut în căutări.
Trecut prin multe lecţii de viaţă, multe direcţii,
Realizări şi decepţii, m-am dat cu capul de toţi pereţii.
Căutam refugii, perfuzii spirituale să scap;
Ca şi acum, citeam o carte sau ascultam hip-hop.

Mi-am zis că-n erupţii de rime, pot cuceri munţii;
Din spatele frunţii, mesajul meu cult cultivă inculţii;
Să-ncalţ desculţii, să mă-nţeleagă şi surdomuţii.
Am dese întrevederi cu mine şi purtăm discuţii:
„- Salut, frate!
- Baftă, Carbon! Ce-ai mai făcut?
- Am fumat, am băut, am futut, am scris şi cam atât!”
Subwooferu’ îmi vorbeşte, eu mă caut în cufăr orbeşte.
Oare ăsta e scopul vieţii? Omu’ să caute cât trăieşte?
Întrebări, întrebări şi iar întrebări;
Între bare, în propria mea închisoare,
Aştept la răspunsuri urmări.
Aceleaşi stări, aceleaşi premise, am aceleaşi vise;
De multe ori, iau decizii şi conştiinţa mă contrazice.
Şi fiecare crede că are ştiinţa că dacă zice ce zice,
Prezice corect şi se integrează perfect în matrice
Şi pe zi ce trece, parcă totu’ mă lasă mai rece.
Extrage zece oameni şi închisori vei găsi tot zece.
Spun adio prezentului meu din studio,
Ce devine trecut în prezentu’ tău când m-asculţi la radio.
Ştiu că şi-acum cauţi, ştiu! Pentru că momentu’ e prea viu.
Cartea asta n-are praf pe ea, eu încă mai scriu.
follow us on Twitter      Contact      Privacy Policy      Terms of Service
Copyright © BANDMINE // All Right Reserved
Return to top